Free maps & navigation – who knew?

A trecut deja ceva vreme si n-am avut starea necesara sa-mi notez ce s-a mai intamplat pe subiectul navigatie. Am omis poate cel mai important moment de pana acum: Nokia renunta la plata serviciului de navigatie si-l ofera gratuit pe terminalele lor. Evident.

Daca privesti de sus, poti comenta multe. Ca pda-urile or sa dispara, Garmin, TomTom se vad pusi cu fata la zid si le tremura genunchii, ca tendintele oricum se indreapta spre unificarea unor multiple facilitati intr-un singur device mobil, ca la Nokia e mai bine ca la Google, ca-ti poti downloada hartile pe telefon evitand traficul de date care ori e prost cand ai mai mare nevoie, ori e scump si multe altele.

Dar daca te apleci mai aproape incat sa poti citi pe ecran cel mai mic font, o sa vezi ca inca nu exista comparatie intre harta Garmin si ce poti sa ai free. Nici de la Google, nici de la Nokia. Iar cum hartile (free) par sa se updateze in ritmul in care construim si noi autostrazi, mai avem de asteptat.

Facebook undercover

Sa luam urmatorul scenariu. Unul probabil sa se intample cel putin de 3-4 ori pe saptamana. Esti la birou sau intr-o sedinta plictisitoare. Esti atat de plictisit incat nu ai chef nici sa cauti pe YouTube filme cu accidente. Ai vrea sa mai zici ceva pe Facebook, dar n-ai cum. Ori reteaua e picata, ori a avut grija IT-ul sa restrictioneze siteul, ori nu-ti prea vine sa deschizi laptopul ca sa vada colega de la contabilitate cu ce te ocupi tu in timp ce sefa ei incearca sa te invete cum sa urmezi procedurile lor stupide pe care nu dai doi bani.

Pana acum puteai sa postezi de pe telefon ce mai faci. Pur si simplu trimiteai un e-mail la adresa pe care ti-a zis-o Facebook:

Dar nu poti sa repeti acelasi lucru de 10 ori si nici sa imparti o actiune in 10 pasi numai ca sa ai activitate. Adica zici o data ca intri intr-o sedinta si ca sentimente sumbre te incearca, iar lumea se astepta sa mai auda de tine peste cel putin 3 ore. Nu poti sa revii intr-un sfert de ceas cu adevarul despre nasterea sefei de la contabilitate, nici cu parerea ta sincera despre procedurile alea tampite. Pur si simplu nu se face! Nu esti pe Twitter, aici sunt oameni seriosi, trebuie sa te abtii! Asa ca timpul tau, cat tinea sedinta, era searbad. Viata parea fara rost, nestiind daca cineva te compatimeste!

Pana mai ieri erai blocat intr-o lume fara iesire. Dar Facebook s-a gandit sa-ti faca viata mai frumoasa: iti pui adresa de mail la Setari si vei primi comentariile la postul tau cu sedinta! Nou: dai reply ca si cum ai raspunde la e-mail si postezi raspunsul. De exemplu (copiat de pe blogul oficial Facebook, ca mi-e lene sa fac eu unul):

Eu zic ca e de bine. De acuma poti discuta pe mail cu oricine, iar restul sa urmareasca conversatia pe Facebook. Foarte tare. Urmatorul pas e sa se posteze scrisorile deschise intre diverse organizatii non-guvernamentale, media si institutiile statului. Poate asa s-ar implica si tinerii in politica trimitand prin email comentarii de genul “Fuck you all!”

La munte sau la mare?

Vorbeam zilele trecute despre Facebook… Plecasem de la altceva, vroiam sa fac o analogie intre viata reala a unei comunitati si ce se intampla in mediul online, dar modificarile de privacy mi se pareau o istorie mai potrivita la momentul respectiv. Se pare ca m-am inselat. De fapt nu prea intereseaza pe nimeni. Asa ca mi-am reluat subiectul initial si am cautat doua exemple pe care sa ne bazam alegoria. Studiul are la baza eterna diferenta intre barbati si femei si cat de simplu e pentru fiecare dintre ei sa razbeasca in comunitatea din care fac parte.

Sa-l luam pe el. Pare putin interesat de imaginea lui. Iti da impresia ca l-ai putea surprinde la o petrecere cu camasa scoasa din pantaloni, cantand pe un pian cu al saselea pahar de whisky in mana. Sau whiskey, ca de la al treilea pahar diferentele se estompeaza (fyi scotienii si canadienii au whisky, pe cand irlandezii si americanii au ales sa-l numeasca whiskey). Poza lui de profil e oglinda retrovizoare de la masina. Asta spune multe. E prevazator, ii place siguranta, se simte confortabil stiind ce se petrece in jurul lui. Era bine daca vedea si stalpul care l-a lasat fara masina. El anunta pe Facebook ca pleaca spre Brasov de sarbatori. Asa ceva e demn de luat in seama. Adica ce poate fi mai minunat decat sa-ti petreci sarbatorile de iarna la munte? Aerul rece, zapada, mirosul de brad se imbina ca sa-ti trezeasca simturile si te ating la fiecare respiratie pana in strafundul plamanilor. Daca esti crescut in Bucuresti, in primele zile te simti chiar obosit de la aerul tare si esti gata sa pui ramasag ca o plimbare dimineata pe vreo creasta inzapezita iti va reface pofta de mancare pentru doua luni de acum inainte. Te simti dator sa-ti suni prietenii si sa le recomanzi acelasi lucru. Cu toate simturile alerte, memoria unei astfel de relaxari va dainui multa vreme. Cu siguranta, te gandesti, ca toti prietenii tai te invidiaza si numai faptul ca intentionezi sa-ti petreci o saptamana in asemenea tinuturi va starni invidia lor nemasurata. Toti iti vor spune ca asta au facut si ei ultima data si chiar se gandesc sa repete experienta negresit, de indata ce doctorul ii va asigura ca aerul de munte nu mai reprezinta un pericol pentru sanatatea lor. Totusi, putini sunt cei care il incurajeaza pe personajul nostru:

Ba chiar se gaseste cineva sa carcoteasca, cum ca n-ar fi chiar asa de frumos.

Ea. O domnisoara draguta. Care, datorita unor intamplari stranii, e nevoita sa-si anunte plecarea la Constanta. Eu am trait vesnic cu convingerea ca litoralul se inchide iarna. Oamenii isi incuie casele si se duc sa traiasca pe la rude pana se topeste zapada. Marea e un lucru de neinteles iarna. Daca ajungi in fata unei intinderi de apa, e musai sa te apropii de mal ca sa-i simti mirosul, sa simti pe obraji adierea vantului incarcat de umiditate. Iarna, in schimb, te intampina nisipul inghetat. Un viscol aprig se porneste tocmai cand te decizi sa te indrepti catre mare. Parca vrea cu tot dinadinsul sa te tina departe si te anunta cu un vuiet ca ai gresit anotimpul. “In aceasta perioada numai vietatile negraitoare au dreptul sa se perinde pe aceste meleaguri”, pare sa-ti zica. Tu nu intelegi si iti continui drumul. Iti ridici fularul pana sub ochi, inchizi si ultimul nasture de la haina si iti afunzi mainile in buzunare. Regreti ca ai uitat sa impachetezi manusile. Pana ajungi la mal, deja nu mai vezi bine. Ochii iti sunt plini de lacrimi si esti gata sa juri ca o suta de aschii de gheata ti s-au infipt in obraji. Ajungi tocmai la timp ca o rafala de vant amestecat cu stropi reci ridicati de valuri sa te improaste din cap pana in picioare. Te intorci grabit si incepi sa te gandesti ce activitati de interior ti-ar putea ocupa timpul pentru restul saptamanii. Iti petreci restul zilelor la televizor, urmarind distractia de pe partiile de ski de la munte si chicotind la gandul cat de frig trebuie sa fie acolo. Dupa concediu, vei povesti prietenilor cat de minunat e litoralul iarna si cum o vacanta care se anunta plictisitoare s-a transformat inca din prima zi intr-o adevarata aventura. Recomanzi tuturor sa incerce asa ceva si deja le faci planurile pentru la anul, dandu-le asigurari ca se vor distra de minune si nu vor uita experienta multi ani la rand. Unii chiar isi vor aduce copii si nepotii iarna la mare, transformand vacanta intr-o traditie ce va dainui cateva generatii, cel putin.

Un astfel de anunt ar fi trebuit sa starneasca compasiune. Prietenii si cunoscutii vor simti un nod in gat si te vor lasa in pace sa-ti consumi suferinta. Dar de unde, nu ti-ai gasit:

Cinci persoane cel putin sunt interesate de starea ta si ei insisi pregatesc o plecare la mare. Unul, care nu se teme de frig, fiind satul de atata caldura cata a indurat in ultima vreme, e chiar interesat daca apa nu a inghetat si se poate face baie. Ar fi pacat sa-si uite slipii.

Nu mai inteleg nimic. Imi fac bagajele si ma duc la mare.

Facebook-ul nostru, al tuturor.

Orice om modern in ziua de azi trebuie sa apartina unui grup fie el politic, cultural sau religios, fie sa apartina unei retele sociale, daca celelalte sunt prea “neinteresante” si pline de indivizi dubiosi. Alegerea unei retele de socializare e simpla si de obicei are legatura cu colegul de banca sau cu ‘aia’ despre care se aude ca mai face cate unul sau doua hand job-uri pe la petrecerile private, cand parintii nu’s acasa.

Pe vremea mea, adica acu’ cateva luni in urma, acesta alegere era si mai simpla, lumea impartindu-se simplu in doua: Yahoo si MSN. Mai nou, exista o multitudine de retele sociale care dau batai de cap in alegerea uneia sau a alteia. Unele au milioane de useri si se bat pentru un numar si mai mare de useri internationali. Altele pot satisface doar piete locale. Tind sa cred ca la un moment dat, dupa ce se vor cumpara intre ele pana la epuizare, retelele ramase se vor interconecta ca sa atinga si mai multi useri, dar nu oricum, ci intr-un mod cuviincios, cu reclame la enlarge your penis in just 3 weeks, in timp ce iti evidentiezi  minim 4 perechi de muschi abdominali – si toate astea fara nici un efort in timp ce te hranesti de la MacDonald’s.

Tot acum cateva luni, la orele de limba romana, eram invatati alfabetul restrans al limbii romane. Acum, alfabetul utilizat in noul mediu de comunicare e o combinatie de litere, litere intoarse, cifre, simboluri si grupari de litere stil hiragana care transforma biata limba romana, si asa batuta de istoria lemnului, intr-o limba aglutinanta. De principiu, dar si din revolta fata de evolutia necontrolata, ignor orice mesaj care se inscrie in oricare din categoriile de mai sus. ‘Shi ce-atz vb?’ la mine se traduce cu Ignore. Invitatiile de genul ‘Come str8 2me’ le-am sters fara nici o urma de regret cu privire la ce s-ar fi putut intampla la ea acasa mai spre seara.  Prietenii care ma invita la ‘conectare’ si se numesc altfel decat au fost botezati sunt dusmanii mei.

De aceea nu am fost fanul nici unei astfel de retele sociale. Pentru hi5 fans, de exemplu, eram un mosulica ramolit, termen care era atribuit cu predilectie tuturor celor care treceau bacalaureatul cu succes. Asta pentru ca nu aveam poze in bocanci, cu pantaloni gravitationali (stansi rau de tot ca sa ai mai mult sange in cap – in caz ca vei calatori cu MIG-ul in ziua respectiva, ceea ce e foarte probabil sa se intample la locurile de dat cu role), alaturi de fete multicolore (la par) imbracate in negru de la conturul ochilor pana la unghii, pe care sa le share-uiesc cu ceilalti la fel de tristi si revoltati pe lume. Deci fara hi5 pentru mine.

Nici Tweeter-ul nu l-am inteles. De ce ar vrea un om normal la minte sa afle de 5 ori pe zi ce face altcineva in mai putin de 7 cuvinte? Daca ma intereseaza un anume personaj, gasesc articole intregi pe net, mai pun mana pe o revista cu un interviu etc. Dar n-o sa fiu niciodata un follower al vreunei intruchipari de vedeta care sa ma anunte cand are gaze sau se pregateste sa soarba o cana de ceai fierbinte la crasma din Aspen. Nu ma intereseaza viata ta privata! Si nici sa nu te astepti sa-ti comunic in timp ce fac dus cu ce viteza ma spal pe p….

Mai tarziu am descoperit Facebook. Cam neincrezator, dar mi-am facut cont desi nu stiam pe nimeni care sa-l folosesca. Iar primul motiv pentru care am acceptat termenii si conditiile era ca Facebook era considerata o retea privata, in care nu faceai share decat cu eforturi din partea userului. Nu puteai sa gresesti si sa-ti apara poza de la mare in speedo la o cautare de ‘burtosi in slipi’ de pe PC-ul vreunui pervers mexican.  A durat luni de zile pana sa adun 100 de prieteni dar, spre uimirea mea satisfacuta, pe toti ii chema ca in buletin, toti scriau fara sh, tz, simboluri sau prescurtari neinteligibile. Am facut si teste invitand pe Facebook persoane sub limita bacalaureatului. Nici o sansa. Ca sa intretii un cont pe Facebook era o responsabilitate prea mare pentru vietile lor incarcate de evenimente.

M-am bucurat zilele trecute auzind ca in State Facebook a depasit AOL ca numar de useri. Asta insemna ca reteaua mea preferata creste. E un sentiment placut sa stii ca ai contribuit la cresterea lor. Nu conteaza cati bani castiga de pe urma mea. Important e ca pot tine legatura cu prietenii mei, chiar si cu unii cu care n-am mai conversat de ani de zile.

In plus, fata de alte retele, Facebook a fost integrat de Android, Nokia, Vodafone360 in oferte lor. Bun. Intrarea pe mobil insemna din nou crestere. Is cel mai fericit. Eu si actionarii lor.

Apoi am realizat ca aceasta crestere nu se poate opri. Nicidecum. Cine e intreg la minte va continua expansiunea pana va cuceri tot ce se poate cuceri inainte de a se lasa prins in vreo inginerie financiara. Iar cum hi5 are un public cu care nu se poate comunica in limba materna, batalia pentru useri e acum intre Facebook si Tweeter.

Iar primul pas facut de Facebook a fost renuntarea la statutul pe private network. A trecut si pe la mine o asemenea informare pe la inceput de decembrie, dar nu am bagat-o in semna. M-am intors acum si am inteles implicatiile. Nu va pacaliti ca au ei grija de contul meu! Au grija sa-i ajute sa creasca.

Mai intai Facebook mi-a zis ca a hotarat ca Everyone is my friend, asa ca pot sa fac share linistit. Chiar fara sa ma obosesc, ca au pus-o ei pe default. Cam asa ceva:

Si au anuntat asta cu un pop-up, care sunt convins ca a trecut neobservat de 99.9% dintre utilizatori. Ce e grav in aceasta actiune e ca au schimbat radical ideea de share: by default, acum faci share de status, poze, publisher cu Everyone!  Adica statusul tau de aseara ‘ametita si rebela’ poate sa apara in search-ul cautatorilor de distractii cu minore. Si sa-ti vada si pozele, ca sa nu aiba vreo surpriza neplacuta.

Evident, poti sa schimbi aceasta setare, daca stii de ea. Daca scrii un status, uploadezi o poza sau faci ceva cu Publisher-ul, in drepta jos ar trebui sa descoperi un drop down menu in care sa selectezi cu cine vrei sa faci share.

Deci, pana la urma, ce legatura are asta cu Tweeter? Pai asta e modelul de succes: sa faci cat mai mult din informatiile private un asset public. Facebook si-a schimbat Privacy Center-ul, a trimis mesaje catre utilizatori, ca sa nu poata fi facut raspunzatoare pentru ce o sa se intample de acum inainte. Oricand o sa poata clama ca utilizatorii au facut publice informatiile personale de bunavoie. Dar asta e o magarie. Si ei stiu foarte bine ca mesajele lor vor fi ignorate de majoritatea userilor, care vor continua sa creada ca utilizeaza o retea privata.

Evident, si CEO-ul lor e parte din planul maret, confirmand lovitura de guerilla. Chiar el a scris-o pe Wall:

Asa ca, ma duc sa beau o cafea. Dar prietenii mei de pe Facebook nu vor cunoaste acest fapt marunt al existentei mele. Azi e ziua facebook free. Pana deseara ca se coace recolta Deh, m-am nascut la tara.

Dar pentru voi, dragi prieteni: nu mai ignorati Privacy Settings, caci s-au schimbat regulile in razboiul online!

My Wii games

Trei noi aditii la colectie:

360 e aproape

E vineri, 10:20 am. In 2 zile, 13 ore si 40 de minute se lanseaza 360.com.

Adica nu puteam eu sa dorm linistit duminica noaptea, tre’ sa stau treaz ca sa testez Vodafone People. Sa vezi ce ochi injectati o sa am luni.

Navigatie de la Google

Cam ocupat in ultima vreme, era sa trec cu vederea cea mai asteptata lansare de la Google: navigatia cu ghidare vocala. Un serviciu pentru care oamenii sunt inca dispusi sa plateasca, iar Google e dispus sa-l dea pe gratis. Evident, deocamdata doar pentru Android 2.0. Personal, daca as fi locuit in US, mi-as fi schimbat telefonul numai pentru asta.

Exista si diferente fata de un device clasic de navigatie, datorita constructiei telefonului bazata pe conexiunea la internet. Google aminteste pe blogul lor de 7 astfel de features. Apocaliptic, nu?

1. Harti si POI-uri actualizate.
2. Search – de tip Google, nu mai trebuie sa nimeresti exact numele strazii ca sa functioneze.
3. Search vocal – tii apasat butonul de Search, apoi spui Navigate to Pizza Hut on x Street. Restul il face Androidul.
4. Traffic view
5. Cautare POIuri adiacente rutei
6. Vedere harta din satelit
7. Vedere harta stradala

Mai bine sa vedem filmuletul:

Nici nu pot sa-mi imaginez ce-i in sufletul celor de la Nokia, care incasau niste banuti ca sa o lase pe tanti sa zica Fa la stanga, Fa la drepta, Opereste aici. Si toti ceilalti producatori, care vedeau in navigatie o sursa de venit suplimentar. Bye, bye. Acum e doar un hook pentru a vinde un telefon sau un serviciu de date.

Tehnologia in mobile a capatat un avant uluitor, navigatia fiind cel mai elocvent exemplu. Acum 2 ani, de-abia se imbunatateau hartile, navigatia – cu bani bineinteles – isi facea loc, cu update-uri online, iar acum e deja gratuita. Google a ales sa dea gratis un serviciu mobil la care nimeni nu se astepta.

Urmeaza probabil integrarea in iPhone. Pe la toamna ma astept sa fie si pe smartphone-uri. Daca n-o sa se trezeasca Nokia din amorteala si sa-si apere telefoanele, macar cele high-end, cu un produs similar.

Wii HD mai aproape decat speram

Umbla vorba prin padure, printre iepurasi, ca Wii munceste la noul hard ce va apare in varianta HD la inceput de 2010.

Cred ca a auzit cartita ceva, ca de vazut sigur n-a vazut nimic.

EA zice ca poti sa bei in timp ce conduci

In cateva zile, pe 3 noiembrie, EA va lansa Need for Speed Nitro.

Cu o noua schema de control bazata exclusiv pe telecomanda, iti lasa mana stanga libera pentru o bere, vin, suc, laba, tigara. In aceasta ordine sau invers. Destul de ciudat, dar si destul de interesant ca sa astept rabdator sa il testez.

Telecomanda va tinti ecranul televizorului si trebuie rotita pentru a vira. Un push inainte iti da boost doua iti dau double doost. Dohhh! Drift cu B, iar acceleratia e pe A.

Cred ca pentru o joaca cu prietenii e ok. Cu un sprit in mana, iei virajele mai strans!

Totusi, cand ma retrag singur la mansarda si vreau sa ma implic serios, nimic nu se compara cu schema clasica Wii-mote + nunchuk. Nici mana stanga nu ramane libera, prada perversiunilor.

Se zice ca ar fi un joc greu. Pentru cei care vor intradevar sa devina maestri de 5 stele. Cei care se multumesc sa-l joace ocazional si stelele nu conteaza, poate parea destul de simplu. Iar primele 3 stele se pot castiga usor. Adica nu trebuie decat sa castigi o cursa. Dar urmatoarele doua le primesti numai daca faci si spectacol. Ai bagat viteza serioasa la o tura? – cam asa, cu cat s-ar mandri Schumacher – mai primesti o stea. Ai style, ai boost! Si mai ai o stea.

Fara optiunea de online, dar destul de solid pentru a convinge, jocul pare o noua reusita din seria EA.

Facebook strike

Asta e prea tare ca sa nu o spun aici. E o poveste scurta a unui tanar denumit Dan. Care tanar are sansa sa lucreze la Facebook. Nu pentru ca are cine stie ce salariu urias. Putea de altfel, sa lucreze la Google. Dar pentru ca a ales Facebook, acum isi poate convinge fratele, prietenii si prietenii fratelui ca intr-adevar lucreaza la Facebook. Pentru ca CEO-ul, Mark Zuckerberg si-a luat jumatate de minut din timpul lui, ca sa confirme acest fapt. Pentru voi, care nu ati auzit de Mark Zuckerberg, povestea nu insemna mare lucru. Dar omul asta e un icon pentru toti americanii care au facut macar un curs de informatica sau retele. Ca si cum tu, proaspat absolvent de finante si angajat la BNR sa lipesti timbre, vine Mugur Isarescu si face cu tine un filmulet ca sa-l arati la prieteni.

Uite de-aia Facebook e cea mai tare retea sociala!

Uite aici tot filmul cu Dan si Mark.